Despre terenuri si modul de utilizare

Terenurile reprezintă in mod indiscutabil cea mai interesantă achizitie imobiliară pe intreaga planetă. Pur si simplu terenurile sunt epuizabile, iar populaţia in continuă creştere. Nu prezintă interes toate terenurile pentru că unele au fundament geologic fragil, altele nu au apă in pânza freatică, altele sunt in zone aride, mlăştinoase, ingheţate, cu pante mari, inundabile, in sfărşit, o adevărata listă care limitează extrem d emult utilizarea terenurilor şi extinderea unor oraşe. Este cazul şi oraşelor din România care in cele mai multe cazuri au numei 2 axe prioritare de dezvoltare, axe generate fie de aerul mai curat, fie de cadrul natural sau de modă (moda .... bat-o vine). In cazul Bucureştiului moda a imprimat o deplasare spre Nord, iar axele ecologice spre Est (Pantelimon-Cernica) şi Vest (Domnesti). cei care nu şi-au permis aceste axe, s-au orientat spre sud. Problemele generale ale terenurilor sunt insă cam peste tot aceleaşi : parcelări defectuoase (ca să nu spun tembele). "strazi" de 3-4 m lăţime, precum uliţele medievale, lipsă de infrastructură, iar cînd se poate finainciar adesea nu se poate tehnic tocmai din cauza ingustimii uliţei aferente, terenuri chinuite cu forme alan-dala, in care frontul este de două ori mai larg decât adâncimea, sau cu pante periculoae spre câte un braţ de lac, care nu se stie când se va supăra şi o să intre in casă.  In zilele noastre cumpăratorii experimentaţi (sau care au invătat din păţaniile altora) intreabă de la telefon despre lăţimea drumului de acces. Dar lăţimea drumului de acces, adică propriul confort, trebuie plătită, pentru că o parcelare care să asigure siguranţă, infrastructură si o proprietate vandabilă (mulţi oameni ignoră faptul că in aventualitatea unei vânzăti ai nevoie de acest parametru : vandabilitatea) a costat bani şi o suprafaţă de teren aferentă drumului larg. Care se va vinde ca o cotă de folosinţă. Firesc incarcă nota de plată a lotului de teren, dar aduce cu ea linişte şi confort. Un drum larg este ca o casă a scărilor largă. De ce oare constructorii nu fac scări de pompier ci fac nişte scări largi de 1-1.5m? cu paliere largi? Tocmai pentru că sunt nişte standarde de confort care trebuie respectate. Crede cineva că nu plăteşte şi casa scării atunci când se cumpără un apartament? Ar trebui să va uitaţi pe acte, unde apar negru pe alb ponderile  cotelor comune.Totul se plăteşte, iar ocnfortul mai abitir decât orice altceva. Iar atunci când investesti 100.000 euro să iţi faci o casă şi nu investesti 3000E in drumul din faţa casei tale este o prostie care se va reflecta mai târziu. Adesea chiar in prima iarnă petrecută in noua casă... ca ostatic al zăpezii, pe care nimeni nu are cum să o dea la o parte de pe drum, excavatorul nu intră, iar la cazma.. e cam greu .Apoi mai e un aspect interesant, atunci când doreşti sa işi cumperi o maşina mai lungă sau să vină acasă un transport de mobilă cu o utilitară mai lungă.... cam greu să le garezi, Exemplele pot continua. UIdeea este una singură . Zgârcenia aplicată la exteriorul casei se va reflecta rapid in confortul casei iar pe viitor in costul de vânzare al proprietăţii, petru că aşa cum noi oamenii nu scăpăm de moarte, nici casele nu scapă de vânzare.

CE SA CAUTAM IN 2012? INVESTITIE SAU/SI PROTECTIE?

Am trecut peste incă un an, mult mai bun pentru piaţa imobiliară decît predecesorii 2009 şi 2010. Piata imobiliară s-a dezmorţit chiar dacă motoraşul numit Prima Casă s-a cam gripat. Chiar pot spune că sunt mulţumit că a disparut din vizorul presei acest stereotip al creditului prin "Prima Casa", pentru că era mult zgomot pentru puţine credite. Piaţa imobiliară nu se ţine cu câteva mii de credite ci cu câteva mii de investitori serioşi şi cu câteva zeci de mii de oameni realişti care analizează oportunităţile de a îşi păstra banii. Din păcate banii românilor se inghesuie in continuare la bănci, unde nici inflaţia nu este acoperită. La cele mai "bune dobânzi pe leu" se obtine 7%, iar inflatia finala pe 2011 (in care s-au adunat legumele cu benzina şi telefonul cu biletul RATB)a fost de 3,14%. Scăzând şi comisionale (administrare cont, retragere numerar) şi mai ales impozitul (16% pe dobândă), rămâne o plus-valoare de circa 2,5%. Care este reală numai pe hârtie nu şi in plata utilităţilor sau a carburantului. Dar grosul depozitelor sunt făcute la bancile "mari" care nu oferă 7% ci numai 5,75-6%. Deci adio plus-valoare la sfârşit de an. cam asta e cu bâncile. Cu bursa e şi mai rău. In 2010 a fost o creştere medie interenată pe bursă. In 2011 Bursa a fost pe scădere de randament. Chiar randament negativ la multe acţiuni. Trist, dar aşa e. Si atunci ce să faci cu banii? Singura investitie REAL este cea imobiliară. este mai greu vandabilă. CORECT. dar de ce am cumpăra ca să revindem? Se poate inchiria. IDEAL. Chiriile au stagnat şi pot creşte oricând dacă salariile vor creşte şi dacă economia îşi revine real (şi avem serioase motive să sperĂm asta). Se mai pot devaloriza imobilele? GREU DE CREZUT. APROAPE IMPOSIBIL. Riscul este cel mai mic dintre toate riscurile financiare. DE CE? Pentru că intr-o situatie de reapariţie a crizei severe cel mai avariat sistem va fi sIstemul monetar. Deci euro, carE este etalonul de referinţă. Păi şi atunci cine va plânge? Cel cu conturi in euro (depuşi cu dobândă de 3%...) sau deţinătorul de imobile inchiriate, care trece criza incasând chiria in orice monedă? Alte investiţii profitabile - TERENURILE. Au scăzut faţă de 2008 cu pânĂ la 80-85%. dacă nici asta nu este oportunitate vizibilă nu ştiu ce mai poate fi numită oportunitate. La multi ani 2012!